Roxy's home

Baiatul se uita la ea surprins, apoi murmura:
-Hey, Roxy, ce s-a intamplat cu tine? Ce faci?

daca ura ceva mai mult decat a fi slaba, acela era ca altii sa o considere slaba. simtea ca innebuneste cand il vedea ingrijorat, incercand sa o ajute. si toata fatada de eu-ajut-pe-toata-lumea-si-nu-am-nevoie-de-ajutor-de-la-nimeni cazuse, iar el o putea vedea asa cum nimeni nu o mai vazuse de ani buni: frustrata, speriata, poate chiar ingrozita, si, mai mult decat oricand, singura. se simtea din nou ca in copilarie, cand suferea ca nu isi putea vedea parintii decat atat de rar si credea ca e vina ei.
incerca sa ii dea o replica acida, insa sfarsi prin a se ghemui pe jos, incercand din rasputeri sa nu planga

Baiatul se duse langa ea, asezandu-se pe jos si luand-o in brate. Stia cat de mult ura Roxanne sa fie nevoita sa accepte ajutorul altora, sa accepte ca nu era perfecta, dar nu o putea lasa asa. Incepu sa murmure cuvinte incurajatoare si sa o stranga usor de maini.

fata tresari, isi trase mainile dintre ale lui si incerca sa il pocneasca, insa fu sigura ca pe ea o duruse mai mult. nu avea nici un pic de forta cand era intro astfel de stare. incepu sa suspine, stergandusi furioasa lacrimile ce se incapatanasera sa ii cada si spuse printre dintii inclestati
impachetez, nu se vede? plec!

Robert facu ochii mari din cauza socului. Nu il deranjase lovitura, nici macar nu il luase prin surprindere, se asteptase la asa ceva, dar unde pleca? Vru sa ii dea o batista, insa stia ca ar fi insemnat o jignire pentru Roxy, asa ca pur si simplu o lua de maini, mai puternic de data asta, si o intoarse cu fata spre el.
-Unde? intreba cu cea mai sigura voce de care era in stare.

incerca sa isi traga mainile dintre ale lui, insa nu reusi, asa ca se multumi cu a rade amar
in los angeles. pentru prima data idiotii mei parinti fac un lucru cum trebuie!

Robert tresari, uitandu-se prin camera. De-abia atunci intelegea. De aceea casa parea goala, de aceea Roxanne impacheta, de aceea valiza aceea imensa era in mijlocul casei.
-Te muti?
Nu astepta un raspuns. Stia ca intelesese bine. Si o cunostea destul de bine pe Roxy pentru a sti ca ar fi fost permanent daca nu ar fi facut ceva imediat.
-Ce se poate intampla atat de rau pentru ca tu sa vrei sa te muti? Intotdeauna ai fost nebuna de curajoasa, atat de hotarata sa infrunti problemele incat pana si noua, celor din clasele mari, ne era frica de tine la un moment dat.

roxy marai suparata apoi izbucni in tipete. o enerva chiar mai mult faptul ca auzea in spatele ei pasi. parca le spusese servitorilor sa isi vada de treaba?! si putea recunoaste foarte usor pasii lui james...
voi, baietii, sunteti toti niste idioti! cu i mare! acum dami drumul, vreau sa impachetez! nu mai suport sa stau in new orleans nici un minut in plus!!
fusesera prieteni foarte buni in londra, la acea scoala, dar trecusera ani intregi deatunci...si ce iar fi putut spune? "mark ma parasit pentru jen si ma facut de ras intrun hal fara de hal?? asta dupa ce eu mam culcat cu el? si nu ma parasit chiar, eu iam zis ca poate sa fie cu ea si a sfaramat telefonul in asa hal de mie si frica sa dau cu ochii de el?"

Andrew mergea alene pe strada cu capul in jos, vrand sa nu discute cu nimeni. Cand trecu pe langa casa lui Roxy` auzi niste tipete. SE duse la ea la usa si suna.

intra! urla ea furioasa. de ce nu o lasa nimeni in pace??

-Rox, nu poti sa pleci doar pentru ca un baiat te-a deranjat. Nu e stilul tau...

o, nu? si de ce sa nu fie stilul meu?! vrei sa iti spun de ce ti se pare ca sunt atat de curajoasa? pentru ca nu am facut niciodata ceva care stiam ca miar putea cauza probleme! stiam ca voi iesi deacolo fara sa patesc ceva, fara sami stric reputatia! nu robert, nu sunt deloc curajoasa, sunt cea mai lasa persoana pe care o stiu! mam ascuns intotdeauna dupa bani si influenta! asta e exact stilul meu: sa fug de probleme!

Andrew intra in casa.O urmarea pe Roxy` cum isi face bagajele si era uimit ca fratele lui era aici.

buna, andrew. ce-ar fi sa ii zici lu frate-tu sasi ia mainile de pe mine? stii, incerc sa impachetez...spuse ea incercand sa para cat de cat calma, dar nu prea reusea sa se prefaca dupa discutia de mai devreme

Robert se uita la fratele lui si spuse incet:
-Nu o sa faci asta. Ajuta-ma pe mine, altfel o sa pateasca ceva rau de tot fetita asta. Stii ce vrea sa faca?
Apoi isi intoarse capul spre Roxy.
-Nu, sunt sigur ca nu e adevarat. Ai fost curajoasa, fie ca stii, fie ca nu. Si nu obisnuiai sa rezolvi problemele fugind.

Andrew isi ridica o spranceana si o privi mirat. Vrei sa pleci undeva Rox`? Ei bine, daca te gandeai sa faci asta, te inseli amarnic. Rob`, ne lasi putin singuri te rog? Am ceva sa vorbesc cu ea

Fratioare, sa nu cumva sa o lasi sa plece! Ea ar fi singura care va suferi daca face asta...
Apoi Robert ii dadu drumul, in timp ce fata isi masa incheieturile, si se duse spre bucatarie, stiind casa deoarece fusese intr-o vacanta cu cativa ani inainte acolo. Nu va auzi nimic, dar va fi in stare sa o prinda daca incerca sa plece...

andrew, te rog, vreau sa plec...murmura fata cand ramasera singuri.poate ii va fi mai usor sa il convinga pe el sa o lase...

Se incrunta si o privi in ochi vrand sa ii dea o palma sa se trezeasca Vrei sa fii o lasa toata viata? Dai dovada de slabiciune daca faci asta. Rox` incearca sa intelegi si tu. Tu iesi rau daca faci asta. Eu nu te stiam asa deloc. Te-a afectat rau de tot relatia asta nu? O prinse de umeri si o scutura putin. Rox` nu te las sa faci asta.

andrew, nam pierdut atat de mult in viata mea! tu cum ai rezista la asa ceva daca nai fi trecut niciodata prin asta inainte? los angeles ar fi insemnat un nou inceput, un loc in care oamenii sa nu stie cat de tampita sunt, cat de lasa sunt... si poate atunci voi reusi sa pastrez lucrurile asa. sa nu mai fie nevoie sami fie frica...
de ce zicea asta? stia ca are dreptate, nu era atat de proasta. ar fi fost rau doar pentru ea, dar ce putea sa faca? care ar fi fost cea mai buna solutie?
fara sa isi dea seama, incepu sa planga. ura cat era de slaba! de ce era asa? inainte nu fusese, vedea si ea acum ce spusese robert...

Andrew isi lasa fata in jos si nu mai spuse nimic. Lua valiza in mana si ii rasturna toata hainele. Ti-am spus ca nu pleci nicaieri, ai inteles? Nu esti o lasa si nici nu vei fi. Adnrew ii intinse bratele si ii facu semn sa vina sa il imbratiseze.

bine, cred ca asta e ce aveam nevoie...sa numi dea voie cineva sa fiu lasa...murmura ea apoi izbucni in ras, un ras adevarat, nu ca prefacatoriile de dinainte, imbratisandul

Acesta o saruta pe cap si o stranse mai tare la pieptul lui. Sa nu mai faci niciodata asta.

eh, niciodata nu spune niciodata... o sa ma straduiesc...

Sa te straduiesti mai bine alta data. Sper ca te simti mai bine acum. Spuse el apoi zambi cu toata gura.

da, ma simt... mersi de ajutor. ii raspunse fata zambindui

o imbratisare prieteneasca face totul apoi zambi si el

da, si putina cicaleala... dar chiar mia facut bine, asa ca nu o sa ma plang

-Mai mai mai, sper ca nu va deranjez... zise Robert intrand in camera.

Deranjezi pe dracu` spuse acesta razand.

-Mai stii, poate pe el il deranjez...
Robert incepu si el sa rada.

bietu drac, lasal in pace, ce ai cu el??

"ce sati zic...si daca o sa zic da ce o sa faci?"
hmm...sa zicem ca nu...ne mai vedem, spuse ea insa se uita fix in ochii lui, lasandul sa vada celalalt raspuns
"haide, ce o sa faci? "

Care e raspunsul final ? Se duse la ea si o saruta pasional

fata clipi surprinsa, apoi ii zambi
si daca o sa zic ca ma supar ce o sa faci? murmura ea

Wow, oameni buni, eu am plecat de aici daca e pe asa!
Robert astepta un raspuns, insa, cum nici unul nu ii arunca vreo privire, deschise usa si pleca, bucuros ca ambii gasisera ceva ce le mai alina durerea.

bine, atunci ma supar...murmura roxy, zambind strengareste

Acesta o prinse usor cu mainile de dupa cap si o saruta pasional, jucandu-se cu mainile in parul ei matasos.

roxy ii raspunse la sarut, mangaindui si ea parul si plimbandusi varfurile degetelor peste spatele gatului sau.

O prinse de talie si o trase mai apropae de el sarutand-o pe gat apoi revenea usor pe buze. O lua in brate si o puse pe canapea.

roxy isi trecu degetele peste spatele lui, mangaindul usor, stiind ca foarte curand va trebui sa se opreasca. spera doar ca acel moment sa nu vina prea repede, ii placea sa il sarute. nu era vorba de acel sarut care o innebunea, ca a lui mark, ci o facea sa se simta in siguranta, protejata, acel gen de sarut pe care il visase intotdeauna si crezuse ca nu il va capata niciodata...

Andrew o mai saruta putin apoi se opri. Ii lua fata in maini si o privi in ochi. Ar trebui sa ne oprim nu crezi? Zambi acesta strengareste.

fata ii zambi, sfasiata intre doua dorinte contradictorii. nu vroia sa se opreasca, insa stia ca trebuie. nui asa?
probabil...dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne oprim si din sarutat, nu? ii sopti ea pe un ton rugator

Andrew statu putin pe ganduri apoi vorbi Perversa mica ce esti. O prinse de dupa gat si o saruta usor.

eu? dar n-am facut nimic..."inca" murmura ea pe un ton nevinovat apoi se lipi de el

Hmmm, Marai acesta apoi se puse langa ea luand-o inbrate si sarutand-o usor pe crestet.

Fata isi incolaci bratele in jurul lui, chicotind usor si isi inchise pe jumatate ochii.

Hai sa visam impreuna, vrei? Zambi acesta apoi o saruta scurt.